Sunset in Milano

My first week of EVS in Milano

My first week of EVS in Milano

“How should I start?” is the first thought that comes to everyone’s mind when trying to express a cocktail of feelings, ideas and impressions. I guess this is why people say that the beginnings are always harder; and, honestly, I believed so, until my EVS experience with BIR and CN in Milano proved me that there can be beautifully easy beginnings!

Duomo di MilanoI arrived in Milano one week ago and I feel that “sono diventata una milanese”, as Liliana just told me this morning :). I know that this wouldn’t have been possible without the friendly approach and help of every single person I met here (from the maintanance man to the coordinator and the director of the association)! I acknoledge the fact that every experience is different and unique, but I am excited to share my first realities in the Città della Madonnina with everyone interested in having an idea about how it is to do an EVS in this city.

Once here, I’ve been welcomed by Bea, a friendly, talkative Romanian EVS volunteer (that helped a lot with my quick integration) and been guided to my NEW flat, where I was pleasently surprised to find a fully equipped appartment, completly new!! “How lovely, I am the first person going to live in this place!” I exclaimed and I just couldn’t wait for Monday morning to get to know what my activities will be and to meet the rest of the people!

23030897_1342259522552147_1856575795_o

Monday arrived and so did my first impression on the community in which I will spend the following 7 months; impression that raises also a question: “Is it in the Italian culture or just the people in this association that take everything “con calma”?! I need to admit that, until now, I thought that Italians are those kind of humans that will rise 3 fingers and say: “ma che…” 🙂 So, con calma, I started to learn and get introduced to the groups of the association, meeting new people every couple minutes.

Morning bike rideNext day started with a morning bike ride, when my tutor, Sophia, took me to the Agenzia per le entrate, where I realized that the Italian bureaucracy is similar to the one in Romania (so no surprises here), I observed many people beeing turned around, but I was lucky that Serena, the coordinator, had prepared all my necessary documents, so we solved our matter in no time and returned to the office for a tasty lunch.

The following days were, again, a sweet cocktail of work and fun! I took part in my first activity for promoting EVS and Erasmus+ programs in a high-school of unique architecture; I rekon was constructed during the fascist period. I was surprised by the high interest that Italian teenagers developed in doing volunteering in another country or participating in Erasmus+ programs. Ten years ago, when I was in high-school, I barely heard of Erasmus activities. This means that the above mentioned projects grew significantly in the last 10 years, which is, of course, of great benefit for all the parties involved in this type of work.Liceo Virgilio

The end of the week was quite full and entertaining, I went with Vale, the representative of the group Testicom, to meet all of the other volunteers and I was so excited to receive a symbolic gift (a quatrain of Petrarca, representative for my experience that has just began) from the volunteers of the earlier period. Later that evening, we were invited (me and Bea) to a concert in a cosy bar, where we enjoyed the lively atmosphere of Milano and the great voice of Bianca, a milanese singer. Petrarca quote

Hope you enjoyed reading a part of my “diary to be”, that describes my first week of EVS in Milano. I would be happy to get any feedback from you and I promise I will keep you updated! I can’t wait for the next days to come!

(Romanian EVS in Milano, Iuliana P.)

Muzeul Satului

Vineri 21 Noiembrie, am fost la Muzeul Satului și  Muzeul de Istorie din Vâlcea.

DSCN5739

Muzeul Satului este un muzeu în aer liber, unde sunt case veche din judetul Vâlcea. Judetul Vâlcea are toate formele de relief: munți, dealuri, câmpii, și la muzeu casele sunt asezate dupa formele de relief de unde provin. Astfel, pe terenul mai înalt sunt casele de la munte, pe terenul jos sunt casele de la câmpie.

Casele aveau doua camere, adica camera de dormit (camera buna) și camera de mâncat și gatit (bucatarie). In centrul bucatariei, era vatra unde ei faceau focul și gateau. Vatra avea legatura cu soba din camera buna și ei faceau focul în soba din bucatarie. In bucatarie era masa și scaunele mici, instrumente de bucatarie pentru a gati pâine, unt (putinei), brânza, și mai aveau lâzi pentru cereale. In camera buna aveau doua paturi, unu pentru parinți și unu pentru copii. Am vezut o casa foarte mica unde o familia mare de oameni saraci treiau: 7 copii dormeau în același pat. Paretele era facut din lemn pe afară și din lut (pământ).

DSCN5769

In camera buna ei pastrau lade de zestre pentru fetele familiei care urmea să se casatoreasca. Pereții erau acoperiți cu covoare facute de ei. Pe peretele din spre rasarit (est), ei tineau icoana și candela.

Casele erau diferite. Casele oamenilor saraci erau mici pe când casele oamenulor bogați erau înalte și mult mai spațioase. Casele oamenilor bogați aveau prispă unde dormeau vară, iar podeaua era facuta din cărămizi. Poarta era mare cu doua intrari, una pentru oameni și una mare pentru caruțe. In curte aveau cotețe pentru paseri și animale.

DSCN5763

In afara de aceasta, am vezut o scoala unde erau doua clase și un singur profesor. In clase aveau tablă cu scripeți pe care scrieau cu creta și copiii scrieau pe tablițe cu carbune. Scoala avea doua încaperi. In prima încapere învațau clasa întâi și a treia, iar în celaltă încapere învațau clasa a doua și a patra. Scoala avea un singur profesor care preda copiilor pe rând. Copiii veneau îmbracați în costum popular și începeau ziua cu o rugaciune.

In sat existau fântâni unde se întelneau femeile și mai stateau de vorba. Lâga fântâni erau de obicei așezate troițe cu adapost unde oameni stateau să se reculeaga (se mediteze). Fântânile aveau roată sau cumpănă.

In muzeu se afla un han care era și hotel și restaurant și magazin pentru sateni cu alimente. In han existe un frigider vechi care folosea ghiața: hangiul mergea sus în munte iarnă și lua ghiața de pe margină rului, o aducea acasă și o îngropa în pivniță (beci), vară o desgropa și o punea în acest frigider pentru a pastra vinul rece. Tejghea hangiului avea două gauri unde oameni puneau banii pentru că era rușine că hangiul se pune mâna pe bani. La han avea loc petreceri unde oameni mâncau bine, beau bine și dansau pe muzica unui gramofon. Dea supra restaurantului aveau camere unde dormeau oaspeții pentru o singura noapte. Hanul avea multe vehicole pentru transport: caruțe, caleașca, sanie trase de cai, bob, car, dric (caruța pentru mortii).

DSCN5754

Biserică avea un rol foarte important și în viața satului. La muzeul satului este o biserică din lemn care a fost adusa dintro zonă de munte și a fost costruita în întregime din lemn, chiar și cuiele erau din lemn. In biserică se afla un vas din piatră numit “cristelnița” unde erau botezați copiii.

Singura cladire care nu a fost adusa în muzeu, fiind deja construita, este cyla (un turn de aparare și observare). Acest turn era înalt și avea fereastre foarte mici de unde trageau cu pușca. In turn aveau paturi de dormit și o ladă pentru proviziile de mâncare.

Toate cladirile din muzeul satului au fost aduse bucată cu bucată și reconstruite în locul unde se afla astăzi.

A fost o vizită interesanta și am realizat că modul de viața al Romanilor era similar cu modul de viața al Italienilor.

DSCN5744

Keep on reading for the Italian and English versions!

Continua a leggere